Information
Type: Manga
Volumes: 1
Chapters: 9
Status: Finished
Published: 2005 to 2006
Genres: Drama, Horror, Yaoi, Psychological
Authors: Furuya, Usamaru (Story & Art)
Serialization: Manga Erotics F
Stiu ca v-am mai spus ca urasc genul yaoi, dar acesta este ceva mai placut, mai interesant si o sa va spun si de ce. Pai, cand am gasit aceasta manga am crezut ca o sa fie destul de macabra, dar nu a fost asa. Spun asta pentru ca la inceputul povesti ma izbugnea rasul din cauza personajelor si ce putea sa dea din ei, deci, am crezut ca un horror comic. Pai nu a fost nici asta, ci pur si simplu a fost ceva psihic. Cu cat citeai mai mult cu atat comicul disparea si aparea drama.
Am uitat sa va spun avertismentul legat de acest gen numit "erotic grotesc" (ero-guro). Deci, cei care nu au notiunea de baza si experienta (what ?) guro inseamna macabru erotic (un fel de sex combinat cu harakiri) si este foarte explicit, dar nu in aceasta manga.
Litchi Hikari Club este o adaptare a unei piese de teatru cu acelasi nume, care a fost efectuat la teatrul Grand Guignol din Tokyo in 1985. Iar pentru cei care nu stiu, originalul Grand Guignol a fost in Paris, Franta, si a devenit rusinos pentru ca avea o tematica horror iar spectacole implicau scene mari de violenta si gore. Mai tarziu a fost inchis in 1962, din cauza cel de-al doilea razboi mondial si holocaustului.
Litchi Hikari Club spune povestea macabra a clubului cu acelasi nume, care implica un baiat pe nume Zera si cei opt adepti, incercand sa creeze inteligenta artificiala. Totul decurge bine, pana la crearea A.I.-lui si apoi spre cadere libera, as putea spune.
Liderul clubului, Zera, este un baiat atractiv, dar nebun. El are controlul complet al membrilor. Cea de-al doilea lider al clubului este Tamiya, care nu este multumit de modul conducerii, asa ca incearca sa recupereze clubul, dar, totul incepe sa se spulbere si sa se transforme in haos.
Si ca sa nu sperii pustoaicele de 11 ani despre aceasta manga, o sa va spun ca nu are porno si gore, nu e drama cu dragoste, e vorba despre prietenie, tradari, chiar si filosofie antica si moderna, toate gasindu-se intr-un singur volum.
Inceputul ma luat un pic pe sus, deoarece continea dialog german, pentru crearea de starea de spirit infiorator, doar ca la mine a fost invers si ma amuzat putin (recunosc, recunosc numai puteam de ras) dar dupa ce comicul sa transformat in drama m-am oprit abia la sfarsitul ultimei pagini, dandu-mi seama ca ceva miroase a ars (mancarea de pe aragaz).
Arta este incredibila , incredibila, incredibila... Capacitatea lui Usamaru Furuya ca manga-ka este destul de remarcabil.
Desi majoritatea personajelor yoai au infatisare feminina, acestia sant destui de normali, fiind in uniforma scolara dar, fiecare are propria lor personalitate unica care ii separa unul de altu.
Cu toate acestea, din cauza duratei, dezvoltarea caracterelor este taiat scurt de personajele secundare.
Daca aveti nevoie de un guro mai relaxant, Litchi Hikari Club este cea alesa, iar recomandarea o fa nu numai fetelor ci si baietilor.
Asa ca miau miau...
Type: Manga
Volumes: 1
Chapters: 9
Status: Finished
Published: 2005 to 2006
Genres: Drama, Horror, Yaoi, Psychological
Authors: Furuya, Usamaru (Story & Art)
Serialization: Manga Erotics F
Stiu ca v-am mai spus ca urasc genul yaoi, dar acesta este ceva mai placut, mai interesant si o sa va spun si de ce. Pai, cand am gasit aceasta manga am crezut ca o sa fie destul de macabra, dar nu a fost asa. Spun asta pentru ca la inceputul povesti ma izbugnea rasul din cauza personajelor si ce putea sa dea din ei, deci, am crezut ca un horror comic. Pai nu a fost nici asta, ci pur si simplu a fost ceva psihic. Cu cat citeai mai mult cu atat comicul disparea si aparea drama.
Am uitat sa va spun avertismentul legat de acest gen numit "erotic grotesc" (ero-guro). Deci, cei care nu au notiunea de baza si experienta (what ?) guro inseamna macabru erotic (un fel de sex combinat cu harakiri) si este foarte explicit, dar nu in aceasta manga.
Litchi Hikari Club este o adaptare a unei piese de teatru cu acelasi nume, care a fost efectuat la teatrul Grand Guignol din Tokyo in 1985. Iar pentru cei care nu stiu, originalul Grand Guignol a fost in Paris, Franta, si a devenit rusinos pentru ca avea o tematica horror iar spectacole implicau scene mari de violenta si gore. Mai tarziu a fost inchis in 1962, din cauza cel de-al doilea razboi mondial si holocaustului.
Litchi Hikari Club spune povestea macabra a clubului cu acelasi nume, care implica un baiat pe nume Zera si cei opt adepti, incercand sa creeze inteligenta artificiala. Totul decurge bine, pana la crearea A.I.-lui si apoi spre cadere libera, as putea spune.
Liderul clubului, Zera, este un baiat atractiv, dar nebun. El are controlul complet al membrilor. Cea de-al doilea lider al clubului este Tamiya, care nu este multumit de modul conducerii, asa ca incearca sa recupereze clubul, dar, totul incepe sa se spulbere si sa se transforme in haos.
Si ca sa nu sperii pustoaicele de 11 ani despre aceasta manga, o sa va spun ca nu are porno si gore, nu e drama cu dragoste, e vorba despre prietenie, tradari, chiar si filosofie antica si moderna, toate gasindu-se intr-un singur volum.
Inceputul ma luat un pic pe sus, deoarece continea dialog german, pentru crearea de starea de spirit infiorator, doar ca la mine a fost invers si ma amuzat putin (recunosc, recunosc numai puteam de ras) dar dupa ce comicul sa transformat in drama m-am oprit abia la sfarsitul ultimei pagini, dandu-mi seama ca ceva miroase a ars (mancarea de pe aragaz).
Arta este incredibila , incredibila, incredibila... Capacitatea lui Usamaru Furuya ca manga-ka este destul de remarcabil.
Desi majoritatea personajelor yoai au infatisare feminina, acestia sant destui de normali, fiind in uniforma scolara dar, fiecare are propria lor personalitate unica care ii separa unul de altu.
Cu toate acestea, din cauza duratei, dezvoltarea caracterelor este taiat scurt de personajele secundare.
Daca aveti nevoie de un guro mai relaxant, Litchi Hikari Club este cea alesa, iar recomandarea o fa nu numai fetelor ci si baietilor.
Asa ca miau miau...
0 comments: