Information

Type: Manga

Volumes: 14

Chapters: 58

Status: Finished

Published: Nov 4, 2015 to Jan 4, 2021

Genres: Drama, Supernatural

Theme: Psychological

Demographic: Shounen

Serialization: Jump SQ.

Authors: Obata, Takeshi (Art), Ohba, Tsugumi (Story)

Salutare miauti-lor !

Daca tot este valva asta mare cu animeu-ul "Platinum End", am decis ca tot sant la capitolul 56, sa-i fac o recenzie.

Ne-am obisnuit cu Death Note, "binele si raul" sant doua notiuni antagonice cu care autorilor le place sa se confrunte. Si impotriva oricarui pronostic, ii gasim in "Platinum End". Da, in primele doua volume, vedem o opozitie intre Mirai, tanarul sinucigas care a decis brusc sa-si gaseasca fericirea si sa faca bine in jurul lui, si Metropoliman, un parvenit metodic gata sa-i elimine pe toti ceilalti si nu numai.. candidati folosindu-si puterile.

Deci, manga ne prezinta in primele pagini pe Mirai; un tanar abatut care incearca sa-si puna capat vietii. Cu cateva clipe inainte de moartea sa, Mirai este saltat si salvat de ingerul Nasse, care vrea sa-i dea speranța de a trai. Ea ii ofera un sortiment de puteri angelice - aripi care permit utilizatorului sa zboare cu o viteza incredibila si o aprovizionare nelimitata de doua sageti diferite; cea rosie care face ca oricine este 'impuscat' sa se indragosteasca de utilizator si sa asculte orice comanda, iar cel alb sa omoare instantaneu tinta – si il informeaza ca este unul dintre cei treisprezece candidati pentru a deveni urmatorul Dumnezeu.

Desi premisa povestii este interesanta, fiecare personaj, cu exceptia lui Kanade Uryu si Nanato Mukaido sant complet neinteresanti si plat. Protagonistul nostru Mirai Kakehashi este o coaja lipsita de emotii, lipsita de obiective sau ambitii, dincolo de dorinta vag de a "trai o viata fericita" in ciuda faptului ca a incercat sa se sinucida in primul capitol al povestii. Ceea ce este mai rau, ori de cate ori "convingerea" lui este contestata, el abia riposteaza si, de obicei, nu are nicio respingere cand se confrunta cu contraargumente. Saki Hanakago exista doar pentru a fi tinta afectiunii lui Mirai si, dincolo de aceasta, nu are alte trasaturi de personalitate despre care sa vorbim. Dincolo de acesti doi, avem si alti ingeri plictisitori (spun asta deoarece ei nu prea interactioneaza, li-se impune prin regula) si oameni care au de obicei o trasatura de caracter si nimic altceva. Intr-o poveste in care nu-mi pasa mai putin de niciunul dintre personaje, este greu sa ma simt in poveste pentru ca cu adevarat nu-mi pasa ce se va intampla.... vreau doar finalul.

Capitolele urmatoare au un flux mai putin neregulat, dar exista cateva lucruri care nu prea se aduna. De exemplu, oricaruia dintre candidatii lui Dumnezeu care au un inger cu "Rang special" primesc atat aripi, cat si sageti, asa ca de ce s-a deranjat Nasse sa-i ceara Mirai sa aleaga intre ele? Traditie... Cu siguranta exista modalitati mai bune de a acoperi expunerea.

Opera de arta a lui Takeshi Obata este – fara a fi surprinzator – geniala. Stilul sau distinctiv este mereu prezent, cu o abundenta de actiuni bine desenate si modele convingatoare pentru ingeri. Singura mea 'plangere' este ca modelele de caractere ale lui Obata pot deveni putin repetitive, multe personaje avand un aspect ciudat de asemanator cu personajele din lucrarea sa anterioara.

Conceptul este interesant: Dumnezeu a decis ca timpul lui s-a incheiat si altcineva de pe Pamant trebuie sa preia conducerea ca noul Dumnezeu. Acest concept nu este original ci ideea este preluata dintr-o legenda. Asa ca el trimite 13 ingeri de diferite ranguri si niveluri de putere pentru a cauta 13 candidati pe Pamant care ar trebui sa devina urmatorul Dumnezeu.

Atat in poveste cat si in realitate il arata pe Dumnezeu nu ca o forta supranaturala, ci ca o creatie umana. Chiar daca ingerii nu apartin lumii noastre, in cele din urma Omul este cel care preia Universul, fiind constituit ca autoritate suprema. Si, in sfarsit, a fi Dumnezeu este ca si cum ai fi CEO al companiei, trebuie sa-i zdrobesti pe toti pentru a ajunge acolo...

Personajul Yoneda ne ofera mai multe ganduri, el continua sa teoretizeze ca omenirea va disparea in 500 de ani. Sustine ca totul se bazeaza pe stiinta. Tehnologia va avansa si va gasi o modalitate de a transfera constiinta umana in masini sau intr-un corp mai capabil. Apoi, odata ce oamenii obtin nemurirea prin aceste metode, curiozitatea lor inca nu va fi saturata. Vor dori sa stapaneasca urmatorul pas logic: timpul insusi. Nu pentru a controla timpul, ci pentru a vedea in viitor. Daca oamenii traiesc pentru totdeauna, vor dori sa stie ce viitor le este rezervat. Odata ce vor gasi o modalitate de a privi in viitor, aceste cunostinte vor face viata neinteresanta si plictisitoare. La ce bun sa traiesti pentru totdeauna si sa stii tot ce urmeaza? Omenirea va incepe sa nu-si mai doreasca viata si, in 500 de ani, va lua decizia constienta de a disparea prin propria vointa.

Este o teorie destul de nebuna, dar foarte interesanta. Desi aici, in realitate, puteti vedea anumite progrese stiintifice care ar putea duce pur si simplu la un viitor ca acesta. Desi semi-plauzibil, este totusi interesant de gandit.

Din punctul meu de vedere acest manga merita sa-l citesti ! 

Asa ca miau miau...