Information

Type: Manga

Volumes: 4

Chapters: 34

Status: Finished

Published: 2004 to 2005

Genres: Fantasy, Shounen, Mecha

Authors: Fujisaki, Ryu (Story & Art)

Serialization: Shounen Jump (Weekly)

Cred ca aceasta manga intra in topul celor mai frumoase fuziuni intre o masina si un om, pe langa faptul omul este un distrugator al propriei creatii.

Waq Waq (sunet de broasca) ne prezinta o poveste dintr-o lume futurista dar pustie, probabil un Pamant de mult uitat.

Pare mai mult o amestecatura de actiune, cyborgi si mambo-jumbo cu chesti religioase, care este atat de confuze si greu de urmarit la inceput. Povestea, cat de bine am putea spune, merge ceva de genul: pe o planeta indepartata, in care zeul sange-rosu numit Kami, creaza omul sange-negru si forme mecanice de viata.

Ca sa intelegeti mai bine zeii sange-rosu erau oamenii care creeau masinariile, iar din cauza puterii al omului de a distruge, va avea loc un razboi. Astfel din cauza victimelor decedate a aparut o epidemie... iar peste 2000 de ani avem o fuziune intre roboti si oameni (cyborg)sange-negreu)

Dupa plecarea ultimului zeu - Kami - oamenii erau vulnerabilii la atacurile masinariilor, astfel incat au creat Gardienii, o forta de elita pentru a mentine controlul masinariilor pana la intoarcerea lui Kami sau altui zeu. Asa ca isi face aparitia din lumea umana o scolarita Matsuda (de pe Pamant), fiind teleportata in lumea Waq Waq.

Problema din "Waq Waq" e de pe prima pagina, cu scena de lupta care este aproape imposibil de analizat, sincer am crezut ca e o batalie dintre pietre si un mostru namolos (formatiune stancoasa sa dovedit a fi tatal lui in Shio cu robo-costumul..)

O alta perspectiva din povestea sant punctele sale interesante (imi place ideea fuziunea dintre om si masina, chiar daca pare a fi exagerata), dar in general, este foarte putin adanca si foarte incurcata, ceea ce face lumea Waqwaq (ma refer la inceput).

Oricum e mult mai interesanta daca o citesti, decat ceea ce spun aici.

Artistic, este la fel de confuza. Desigur, cred ca artistul Fujisaki are un stil minunat (Shio are o coafura foarte frumosa care seamana cu o gaina). Robotii au de asemenea un aspect foarte sintetic si imi aminteste de Digimon. Actiunea si setarile sant intr-adevar derutante, dar totusi merge. Luptele din fiecare panou, in cazul in care Shio se lupta, pare a fi si se simpt inghesuite in carte.

Nu mai vorbesc despre sfarsitul povesti pentru ca nu e frumos, dar se termina foarte repede.

Asa ca miau miau...