Information

Type: Manga

Volumes: 7

Chapters: 80

Status: Publishing

Published: 2007 to ?

Genres: Action, Adventure, Drama, Fantasy, Horror, Vampire, Supernatural, Seinen

Authors: Kikuchi, Hideyuki (Story), Takaki, Saiko (Art)

Serialization: Comic Flapper

As fi vrut sa incep cu o introducere frumoasa, sa spun cate ceva despre cum au luat nastere aceste volume de manga si ce se cam intampla prin ele, dar pur si simplu nu pot. Nu pot! Pentru ca simt nevoia sa va spun intai si intai despre grafica incredibila si complexitatea personajelor. Doar pentru asta manga-ul merita citit si sa va pierdeti timpul scaldandu-va ochii prin frumusetea creata de Saiko Takaki. La inceput ma gandeam ca s-ar putea sa strice povestea prin stilul ciudat, parca schitat al liniilor, dar apoi am observat cat de genial le foloseste sa dea o forma extraordinara personajelor. Atat posturile acestora sant foarte diverse cat si designul diverselor personaje secundare sau trecatoare pentru care se vede ca s-a documentat (ma refer ca le da importanta chiar daca apar pentru scurta vreme in manga).

Ba mai mult, la posturi mai greu de realizat se vede ca are o mana buna pentru ca nici nu mi se parea ca s-ar fi chinuit sa lefaca. La D mi-a placut foarte mult ca i-a facut partea superioara a corpului musculoasa, cum este de obicei trupul unei persoane obisnuite sa manuiasca sabia, dar picioarele nu le-a facut slabanoage, dar nici exagerat de ‘lucrate’ ci le-a facut o musculatura care sa fie intr-o armonie minunata cu trupul. Mi-a mai placut si ca Doris nu a fost desenata doar ca o tipa cu ‘balcoane’, chiar daca din cand in cand a profitat sa ne arate ce trup frumos are aceasta si accentua din cand in cand rotunjimile sale apentisante.

 Ei bine? ce spuneti, baieti si fete? Eu unu trebuie sa marturisesc ca m-am indragostit de-a dreptul de frumosul D, care este ca varianta intunecata a unui print.

Pana la urma nu mai sant la moda printii blonzi imbracati in alb, calare pe un murg tanar de culoarea spumei marii, nu?

Oh, stati ca mai am sa va spun ce am lasat pentru sfarsit. Deci Saiko Takaki a decis sa ia acest minunat proiect de a transforma cartile lui Hideyuki Kikychi in manga si a recunoscut ca nu i-a fost usor, dar imi place ca la sfarsitul primului volum chiar recunoaste ca nu a avut inspiratie uneori si cu ajutorul unor prieteni din State (USA) a scapat de acele momente neplacute in care nu mai stia cum sa faca designul personajelor sau cum sa le plaseze. Pana la urma blocajul de idei este ceva foarte natural si a trebuit sa se obisnuiasca, sa mai faca pauze si zic eu ca i-a iesit ceva minunat. Primul volum incorporeaza prima carte scrisa de Hideyuki, aceeasi care a fost ecranizata sub forma de animatie in 1985 si ‘restaurata’ in 2003. Ce pot sa spun? Varianta manga este putin diferita din punct de vedere grafic fata de film, dar spun acest lucru ca fiind bun, designul lui Takako nefiind mai prejos. Manga este putin mai greu de gasit, dar merita cautarea. Capitolele sant in jur de 50 de pagini insa povestea mi s-a parut atat de interesanta incat nu mi-am dat seama cum a trecut timpul si le-am ‘suflat’ repede.