Type: Manga
Volumes: 3
Chapters: 30
Status: Hiatus
Published: Jun 12, 2001 to ?
Genres: Drama, Sci-Fi, Psychological, Seinen
Authors: Koike, Keiichi (Story & Art)
Serialization: Comic Beam
Salutare miautilor ! Azi am descoperit un nou manga, care din punctul meu de vedere merita sa fie citit. "Ultra Heaven" este bijuteria ascunsa si scrisa acum mai bine de un deceniu. Aceasta este, evident, parerea mea despre aceasta piesa, dar permiteti-mi sa explic ce este si de ce mi-a atras atentia atat de mult.
Povestea se invarte in jurul unui tanar dependent de droguri, obtinand o substanta interzisa care il va conduce la jonctiunea dintre vis si realitate, la capatul posibilitatilor sale. As putea spune ca este serie ambitioasa si inovatoare, dar a carei constructie si grafica pot fi confuze.
Deci, intr-o lume futurista in care consumul de droguri este incurajat de toate mijloacele de informare in masa, un om, mereu in cautare de senzatii tari, in cautarea drogul suprem, cel care ar aboli granitele dintre vis si realitate. Cautarea lui il duce la Ultra Heaven, o substanta de un nou tip, atat de experimentala incat circula doar sub manta. Personajul principal - Kabu - decide sa-l testeze, fara sa-si imagineze consecintele pe care aceasta alegere le va avea asupra vietii sale...
Analizand manga "Ultra Heaven", pot spune ca a fost 'scrisa' ca raspuns la re-descoperirea 'DMT-ului' de la inceputul anilor 2000.
DMT (Dimetiltriptamina) este un compus psihedelic cunoscut sub numele de "Molecula Spiritului" , deoarece este un compus pe care creierul il creeaza si il elibereaza in mod natural in timpul anumitor etape ale somnului REM si, mai important, instantanee inainte de moarte. Acesta marcheaza transcendenta de la starile constiente, adica somn si veghe sau viata si moarte.Rolul prezentei DMT-ului nu este in totalitate cunoscut, speculatii destul de frecvent intalnite fiind ca acesta creeaza constiinta sau sufletul, deoarece este secretat prima data in viata unui om in embrion. De asemenea, se speculează ca DMT-ul are un rol in producerea viselor, fiind eliberat de glanda pineala de fiecare data inainte de somn. Alte momente in care este eliberat sant la moarte (cea mai mare cantitate de pe durata vietii) - ceea ce a nascut mitul/teoria cum ca DMT-ul este "poarta catre viata de dupa moarte" si momentele in care subiectul este aproape de moarte (numite NDE - "near death experiences"), cum ar fi cele datorate socului produs de accidente sau chiar moartea clinica. Pacienti care au trecut prin asemenea experiente sustin frecvent ca au vazut un "tunel colorat" sau alte viziuni similare, efecte ce sant foarte asematoare cu DMT-ului sintetizat.
Kabu, personajul principal si protagonistul povestii, da peste acest drog puternic si traieste momente de oscilatie care ii schimba viata intre diferite stari de constiinta. Este important sa stim ca in poveste, drogurile sant reprezentate in asa fel, incat sa fie cai imediate pentru a-ti schimba starea de constiinta si a avea emotii la indemana. Cand drogurile au fost legalizate, a fost menit sa fie un punct de reper in dezvoltarea umana, dar dependentii precum Kabu au fost prinsi in "calatorie".
O spune asa:
"Cand eram copil, exista o emisiune TV care imi placea. Se difuza o data pe saptamana si abia asteptam. Eram deja langa mine, cu 30 de minute inainte de a incepe. Cu toate acestea, emotia devine obositoare si as dormi in cele din urma si pana cand m-am trezit din nou, spectacolul era deja terminat. Asa ma simt acum (inainte de administrare). Dar asta era cand eram copil. Acum, poti sa ceri orice spectacol vrei."
Revenim la descriere, capitolele impartit usor asimilabile, si uneori lipsit de o constructie avansata, povestea prezinta un model din ce in ce mai complex, chiar torturat, pentru a conduce cititorul in confuzia si panica eroului. Pierdem treptat putinele etaloane stabilite la inceputul povestii si initial cadem intr-o serie izbitoare de picturi care alterneaza onirismul si realismul fara a putea distinge cu certitudine unul de altul. In ciuda acestei destructurari a povestii, urmarim intregul cu frenezie, devenind chiar dependenti pentru a incerca sa percepem adevarul de la fals, pe cat posibil.
In ceea ce priveste grafica lui Koike Keiichi, pot zice ca 'santem la fel de bine serviti!' Dubland caracterul ambiguu al scenariului, panourile prezinta o diviziune uneori regulata, uneori particulara, pana devin un amalgam de imagini, reprezentand incoerenta senzoriala a eroului. Aceasta aminteste primele butasi de avangarda ale lui Andréas, dar mai presus de toate anumite povesti ale lui Moebius si Georges Bess. Santem cu adevarat atrasi de acest potop de desene, intorcand paginile pentru a respira in momentele de liniste, dar pentru a ne da seama ca aparitia linistii a fost doar o momeala. Al doilea volum impinge acest principiu nebun si mai mult prin dublarea calatoriei chimice catre tehnologie pentru a amplifica nivelurile de constiinta. Apoi urmeaza o scena foarte lunga, luand aproape tot volumul, dar care pare sa dureze putin timp, intrucat cineva se simte atras de calatoria lor psihedelica.
In zona personajelor, nu exista prea multe in manga, dar toate sant interesante din multe puncte de vedere. Fiecare personaj reprezinta o anumita implicare in miscarea spirituala si in cultura drogurilor. Kabu a fost deja explicat ca un dependent de droguri si corporatist de mici dimensiuni, care este prins in noua ordine mondiala. Fata, care, in mod ciudat, nu are nevoie de nume, este cel mai perfect exemplu de neo-hippie, care foloseste un amplificator pentru a trimite si a primi frecvente magnetice folosite pentru a "intensifica constiinta". Tot ceea ce face ea presupune ca este adevărat. Seven este un tip steampunk foarte cool si un prieten grozav pe care mi-ar placea sa-l am alaturi. El nu apare suficient, dar totusi, acesta este singurul motiv pentru care l-am doborat.
Iar spre final, daca santeti interesat de Cultura Drogurilor, sau va plac alternativele la domeniul povestirii, cititi Ultra Heaven.
Asa ca miau miau...
Cel mai bun drog rămâne luciditatea. In forme avansate duce la stări.
RăspundețiȘtergere